În 2023, industria muzicală și vizuală au fost dominate de cultura spaniolă și sud-americană. Artiștii din Spania și America Latină au dominat topurile muzicale, printre cei mai ascultați artiști de pe Spotify fiind Bad Bunny, artist de reggaeton din Puerto Rico. Turneul mondial Motomami al Rosaliei, artistă din Barcelona, a transformat-o într-un fenomen cultural care a influențat industria muzicală, dar și moda. Succesul artiștilor nu este decât o reconfirmare a bogăției culturale a spațiilor din care aceștia vin. Astăzi ne-am oprit asupra 3 regizori care au revoluționat în 3 perioade diferite cinematografia spaniolă și 3 filme emblematice care sperăm să vă deschidă apetitul pentru a le descoperi întreaga filmografie. 

Átame! / Tie me up! Tie me down!, 1990, Pedro Almodóvar

Poate cel mai cunoscut nume din cinematografia spaniolă rămâne Pedro Almodóvar. Apariția regizorului pe scena culturală din Spania coincide cu mișcarea La Movida Madrileña, apărută în Madrid, într-o perioadă în care țara făcea tranziția către democrație după moartea dictatorului Francisco Franco în 1975. Începuturile sale coincid și cu întâlnirea cu Antonio Banderas și debutul unei colaborări artistice de lungă durată din care au ieșit nu mai puțin de 8 filme, înainte ca acesta să devină superstarul de la Hollywood pe care îl știm cu toții. Unul dintre filmele lui Almodóvar care îl au pe actor protagonist este Átame! / Tie me up! Tie me down!, un film al cărui merit, dincolo de calitatea artistică, este și faptul că imortalizează un Antonio Banderas tânăr, frumos, talentat și credibil în rolul unui îndrăgostit atipic. Lansat în Spania în 1990, a fost considerat un film șocant pentru vremea respectivă, explorând prin ficțiune și comedie teme care încă ne bântuie precum masculinitatea toxică, și prezentând imaginea unui Madrid modern.

Jamón Jamón, 1992, Biga Luna

Jamón Jamón al lui Bigas Luna este un mod bun de a face cunoștință cu cultura spaniolă și felul în care spaniolii se raportează la ea. Acesta este un alt exemplu de film care a șocat la momentul apariției și a revoluționat cinematografia din Spania prin felul în care a satirizat diverse simboluri ale culturii spaniole – machismo-ul, taurii și toreadorii sau jamon-ul tradițional. A fost descris drept o melodramă sau telenovelă întunecată, o comedie neagră suprarealistă, în care în spatele prejudecăților tradiționale de la suprafață se desfășoară mai multe triunghiuri amoroase. Are meritul de a-i fi adus împreună pe ecran pentru prima dată pe Penélope Cruz și Javier Bardem, în toată splendoarea lor, în rolurile care i-au consacrat.

The Exterminating Angel, 1962, Luis Buñuel

Filmul este una dintre capodoperele regizorului suprarealist spaniol Luis Bunuel. Cu mult înainte de Triangle of Sadness a lui Ruben Östlund sau alte încercări de satirizare a bogaților sau a artistocrației, Luis Buñuel făcea în 1962 acest film (o producție mexicană cu actori mexicani) care rămâne în istoria cinemaului drept unul dintre cele mai bune filme psihologice ale tuturor timpurilor. Premisa este asemănătoare cu cea din Triangle of Sadness: Puși în situații extreme, în care confortul și privilegiul dispar (inclusiv servitorii), cei mai manierați oameni ai societății încep să se degradeze extrem de rapid și să își piardă bunul simț. În The Exterminating Angel, un grup de 18 prieteni aristocrați invitați la cină nu mai reușesc să părăsească casa gazdei, în mod inexplicabil. Invitații își prelungesc vizita căutând mereu motive să mai rămână, o barieră invizibilă ținându-i prizonieri în sufrageria gazdei până când lucrurile încep să degenereze.